Istoria sapunului

Exista mai multe legende legate de descoperirea sapunului, de la atribuirea acestei descoperiri egiptenilor sau romanilor pana la gasirea unor dovezi ca femeile din Babilon produceau sapun.

Acum aproximativ 3.000 de ani, femeile au descoperit in apa Tibrului si pe malurile acestuia un fel de clei alunecos. Cum acestea spalau hainele pe malurile apei, au observat ca acestea se curatau mult mai usor si mai repede. Acel clei era format din cenusa si grasime. Romanii sacrificau animale pe altare de foc, iar grasimea scursa se amesteca cu cenusa vetrelor.

Cea mai folosita cenusa era cea de fag, romanii producand in jurul anului 600 sapun in cantitati mari, din grasimi animale si cenusa.

Spania era renumita pentru fabricarea unui sapun extrem de fin. Spaniolii au inlocuit grasimea animala, care mirosea extrem de puternic si producea un sapun abraziv, cu ulei de masline, care se gasea din belsug.

Franta, pe de alta parte, a descoperit un tip de soda, folosind alge marine, care producea un sapun tare. In a doua jumatate a secolului 15, manufacturile semi-industrializate care produceau sapun erau concentrate in Provence si Marseille. In Marseille, doua fabrici produceau sapun pentru toata tara.

Anglia, din pacate, a contribuit la extinderea vanatului de balene, deoarece grasimea de balena era folosita la fabricarea sapunului. Chiar daca produsul final era foarte aspru. Dar oferta englezilor era bogata pentru secolul XIII, pentru ca produceau si sapun din ulei de masline si sapun din seu, colorat.

In timpuri moderne, in secolul XIX, oamenii au inteles importanta folosirii uleiurilor vegetale in fabricarea sapunului, de aceea au aparut noi produse exotice pentru acea perioada. Uleiul de masline a devenit extrem de popular, sapunul Castile, in intregime vegetal, fiind un exponent al acestui curent.

Michel Chevreul a demonstrat in 1823 ca procesul chimic denumit saponificare este un proces prin care se obtine sare alcalina din acizi grasi si glicerina. Aceasta descoperire a ajutat la industrializarea productiei de sapun. Din nefericire, odata cu producerea pe scara larga, sapunul a devenit mai mult un detergent, realizat numai din chimicale si s-a indepartat de sapunul pe care il produceau vechii egipteni sau romani.

Detergentii sintetici au aparut datorita lipsurilor de grasimi vegetale si animale de dupa primul razboi mondial. In anii ’50, sapunul devenise deja un instrument de igiena personala si a fost acceptat de publicul larg. Dar raul deja fusese facut si datorita costurilor extrem de reduse ale materiilor prime, nimeni nu s-a mai intors la un sapun natural cu adevarat.

In ultimii ani, foarte multe familii au inceput sa produca si sa realizeze sapun natural. Cu toate ca in SUA inca se folosesc pe scara larga uleiuri sintetice pentru miros (fragrances), coloranti artificiali (mica, oxizi de fier sau titan) sau conservanti sintetici (pentru un termen de valabilitate mai mare), din ce in ce mai multe mici afaceri incep sa adopte un curent natural.

De la renuntarea la grasimile animale, care colmateaza porii, au un miros foarte greu si produc iritatii sau alergii, pana la folosirea uleiurilor esentiale (chiar daca mai scumpe), de la adaugarea pulberilor de plante (pentru culoare) pana la adaugarea unor conservanti naturali (vitamina E sau extract din samburi de grapefruit), manufacturierii de sapun au ales ingrediente cu adevarat naturale.

Ceea ce facem si noi… familia Sapun Natural.